“… Ma dusesem sa il iau pe Bogdan de la cresa si l-am gasit impreuna cu grupa in curte, asa ca am mers acolo si l-am gasit in bratele educatoarei. Zambea fericit si parea ca se simte minunat. Cand m-a vazut chipul i s-a luminat si a cerut in bratele mele. L-am luat si ne pregateam sa plecam, cand el mi-a aratat ca vrea sa ne intoarcem. Am ajuns iar in fata educatoarei si a cerut in bratele ei, a imbratisat-o asa cum pana atunci ma imbratisa doar pe mine si abia apoi a fost de acord sa plecam acasa. Era doar un pui de om si totusi a stiut sa imi arate in modul lui frumos ca se simte in siguranta alaturi de ea, ceea ce pentru mine a contat enorm…”

Text preluat de pe ralucaloteanu.ro