Adaptarea Copiilor La Gradinita

In jurul varstei de 3 ani sau chiar mai devreme, ne confruntam cu un moment important in viata celor mici, dar si a parintilor, si anume mersul la gradinita.
Este momentul in care universul familial si familiar se schimba cu unul total nou, in care micutii experimenteaza invatarea de noi reguli si deprinderi, relatii cu alti copii si adulti (altii decat cei din familie), exploreaza spatii si situatii noi, menite sa ii stimuleze cresterea armonioasa.

Desi mersul la gradinita reprezinta o etapa fireasca in dezvoltarea oricarui copil, adaptarea celor mici este una unica pentru fiecare copil si parinte in parte. Trebuie sa intelegem ca pentru o cat mai buna acomodare cu gradinita este vital ca parintii, in primul rand mama, sa fie pregatiti sa lase copilul intr-un mediu nou pret de cateva ore, in preajma unor persoane noi, educatoarea si personalul gradinitei. Adultii trebuie sa manifeste consecventa in perioada de acomodare, sa persevereze in aducerea copilului la gradinita, chiar daca acesta refuza in acest stadiu. Colaborarea educatoare-parinte este primordiala in aceasta etapa. Aceasta perioada poate dura 1 sau chiar 2 saptamani, in functie de fiecare copil. Desigur, exista si situatia cand copiii se adapteaza mult mai repede, absorbiti de jocuri, noii prieteni de la gradinita, dar exista si posibilitatea ca acestia, constientiizand ca sunt lasati de parinti mai mult timp in acest mediu nou, sa nu isi mai doreasca sa revina.

De aceea este important sa familiarizam copilul cu acest mediu inainte de aducerea lui la gradinita, sa ii vorbim practic de ce o sa se intample acolo, cu cine se va juca, cu cine va relationa, ce activitati se vor face. Cel mic este lasat sa isi ia jucaria preferata sau un obiect familiar, pentru a depasi mai usor separarea de familia sa. Parintii ii vor vorbi cu ceva timp inainte de momentul inscrierii la gradinita despre educatoare, insuflandu-i celui mic increderea in ea.

Reactiile emotionale ale parintilor sunt extrem de importante: daca ei insisi nu se simt confortabil, sunt anxiosi, nesiguri, starea lor se transmite automat copiilor, inducand teama si nesiguranta.

Despartirea de copii dimineata trebuie sa fie cat mai scurta si cat se poate de ferma, fara amenintari si fara a sugera copiilor ca sunt lasati singuri sau ca lasarea la gradinita echivaleaza cu o pedeapsa (“daca nu esti cuminte, te las aici”).

Cei mici nu trebuie nici pacaliti cu privire la timpul petrecut la gradinita, pentru ca desi cei mici nu au notiunea timpului, vor astepta cu incordare sosirea parintilor si nu se vor putea bucura de activitatile din gradinita. Asa incat sa le spunem “vin imediat sa te iau” nu reprezinta o solutie, ci doar o scapare facila a adultului de stresul despartirii de dimineata.

Adaptarea copilului cu mediul din gradinita trebuie facuta cu rabdare, atentie, caldura indreptata catre cel mic si mai ales printr-o stransa legatura intre parinti si educatori.